“Exuvii” de Simona Popescu

    

     Nu stiu sa fac recenzii, chestii, treistii. Daca sunt chiar sincera, nu mai stiu deloc sa tastez, sa vorbesc, ce sa fac, cum sa ma port. Acum ma schimb (zau, de cand va spun ca cineva face voodoo pi mini), ma transform in ceva abstract, ma simt ca o nota muzicala (si cum se simt notele muzicale?), pare-mi-se ca norii gri inchis, compacti, fara forme spectaculoase ma deprima. Dar nu despre starile mele viscerale este postul…

     Acum ceva timp, cand inca mai era zapada pe bulevardul Elisabeta, am mers cu Tania la o prajitura cu glazura de ciocolata beton de mi s-a strambat lingurita cand am incercat sa mananc. Acolo mi-a aratat un pasaj din cartea Simonei Popescu despre care aveam sa aflu ulterior ca inca mai traieste si preda la Litere. Mi-a placut si am imprumutat-o de la biblio. Trecuse o luna jumatate pana sa ma hotarasc a o citi, dar vad bine ca am inceput-o la momentul potrivit, ca romanele isi aleg cititorii si nu invers.

     Este o scriitura autobiografica absolut geniala despre o simona fara varsta. Cum spune Holden in “De veghe in lanul de secara”, este genul de autoare careia ai vrea sa-i dai un telefon dupa ce o citesti, caci nu-i nevoie decat sa urmaresti atent randurile pana cand literele devin purici ca sa observi ca este o femeie-copil pura, fara fandoseli literare. Pe ultima coperta Emil Brumaru spune “Citesc o carte despre mine! Nu-s original.” si tind sa-i dau dreptate, fiindca exista atatea imagini care iti trezesc amintiri din propria copilarie si nu numai. Este genul de opera pe care n-ai vrea s-o termini niciodata.

“Am 16 ani. Citesc. Imi plac mai mult cartile decat oamenii. Ele – cele adevarate – nu vor sa te convinga de nimic, nu vor sa aiba “dreptate”. Asculti vocile cartilor. Daca nu se potrivesc cu vocea ta interioara, le-nschizi. Si nimeni nu se supara pe tine.”

Anunțuri
Published in: on Mai 4, 2008 at 2:04 pm  Comments (1)  

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Zbor deasupra unui cuib de cuci
[Ken Kesey]

Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lasat urme de nesters in literatura contemporana, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu, condus cu o mina de fier de Sora sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum socurile electrice si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei impotriva autoritatii tiranice. Prin ochii altui pacient, Seful Bromden, un indian urias, asistam la inclestarea dintre cei doi, care capata proportii aproape mitologice. Plin de simboluri, replica moderna a capodoperei melvilliene Moby Dick, Zbor deasupra unui cuib de cuci devine un strigat de lupta al individului strivit de legile absurde ale societatii.
 

Este geniala.

Published in: on Martie 28, 2008 at 6:50 pm  Lasă un comentariu  

Cartile

       

                                        * Ai carte, ai patru ochi. *

     Ne place sa citim. Da, oamenii chiar citesc oricand, oriunde multe minuni. Reviste de tot felul si carti de supermarket (vezi Paulo Coelho. M-am convins de caracterul comercial pe care il au cartile lui). Pustoaicele cool din centru citesc “Blonde de milioane” (care nu suna bine din start, observand cacofonia evidenta din titlu). Mai sunt altii care citesc carti groase, vechi asemeni “Crima si pedeapsa” de Dostoievski sau “Rosu si negru” de Stendhal. Am intalnit un tanar care citea Biblia in metrou. Dar de ce intre statiile unui vierme urias unde atentia ne este distrasa de atatea rasuflari greoaie, de rugaciunile pe care cersetorii le spun in locul nostru, de manelele puse la telefoane aurii? Las asta pe seama unei grabe alaturi de care ne ducem zilele tot mai scurte.

     Imi place sa citesc. Am terminat “Dragostea in vremea holerei” de Marquez, dar si “11 minute” de Coelho. Mi-e tare simpatic acest Cartarescu al nostru, dar si Mihail Sebastian sau Lucian Blaga. Avem scriitori importanti ca Eliade sau Preda, Eminescu sau Nichita Stanescu. Recunosc ca sunt fana seriei “Pantalonii calatori” de Ann Brashares, dar mi-a placut si Kafka.

    

     Eu cred ca este necesar sa citesti in doze mari si variate ca sa descoperi ce iti place mai mult, sa-ti conturezi gusturile, sa-ti ridici nivelul culturii. Acest lucru este valabil si in muzica sau cinematografie.

Published in: on Februarie 5, 2008 at 2:57 pm  Lasă un comentariu