fetite dulci ca-n bucuresti…

 

da da. a fost bestfest. emil si elena. nelly furtado si manu chao si stereophonics. silent disco staff. munte, transgafarasan intr-o singura zi. cine mai e ca noi? 600km. am plecat la bunici cu rolele, castile, costumul de baie si cartile. ce mi-a placut. cumparaturi in ploiesti. plimbare cu scuterul. bucuresti din nou. pregatiri pentru tabara si emotii. incurcaturi si jocuri. film cu Tania (daca esti pe orange miercurea poti sa cumperi doua bilete la pret de unul). scafandrul si fluturele. biografic jean-dominique bauby. il recomand. redactorul-sef al revistei Elle sufera un atac cerebral si, in urma acestuia, intregul sau corp ramane imobilizat, mai putin ochiul stang. constient fiind ca singurele lucruri care i-au mai ramas sunt memoria si imaginatia, se hotaraste sa scrie o carte cu ajutorul unui sistem special de a comunica ceea ce gandeste. impresionant. maine ma duc sa caut cartea. aa, si inca un film: freedom writers. de asemenea inspirat dintr-un fapt real, filmul prezinta situatia dintr-o scoala in vremea cand rasismul facea ravagii. cum au ajuns sa se inteleaga negrii, evreii, albii si asiaticii va las pe voi sa descoperiti (un indiciu: literatura). in august avem: balci, bunici, brasov, poate mare, alte carti, alte filme, noi cunostinte, planuri, griji, vise. fetite dulci ca-n bucuresti in toata lumea nu gasesti lalala/…

Anunțuri
Published in: on Iulie 17, 2008 at 12:05 pm  Lasă un comentariu  

rhcp-easily (live)

Published in: on Iulie 3, 2008 at 6:33 pm  Lasă un comentariu  

liliacul

 

      „Pe drumul de acasa la facultate, te intalnesti zilnic pe strada cu aceeasi persoana cu un tatuaj in forma de liliac pe gat. Azi vrei sa aflii mai multe despre acea persoana…”
 
     – Salut! ii spun eu tanarului imbracat in negru si cu parul lung prins intr-o coada subtire.
       El ramane pe loc, desi semaforul indica, prin culoarea verde, trecerea permisa. Ochii mijiti ma cerceteaza atent, iar respiratia lui capata un ritm incetinit. Nu-mi raspunde, dar nu ma las intimidata si incerc sa-l invit in Cismigiu:
     – Ai chef de o plimbare prin parc?
     – Fie! si deodata buzele-i de desprind intr-un zambet care lasa la vedere dintii imobilizati de aparatul dentar.
     – Eu trec zilnic pe aici, in drumul meu spre facultate. Te-am vazut de multe ori si, trebuie sa recunosc, am remarcat tatuajul tau.
     – Nu esti originala, imi spune si isi aprinde o tigara cu bricheta pe jumatate goala.
     – Aceasta ramane prima ta impresie. Apoi cotesc la prima alee cu nadejdea ca acea initiativa stupida de a-l aborda ia sfarsit. Insa, aud sunetul bocancilor sai venind molcom in urma mea.
    – Hei, iarta-ma! N-am vrut sa te jignesc! incearca, totusi cu reticenta, sa reconstruiasca dialogul.
    – Imi pare rau, nu esti original, replic eu indiferenta.
      Rockerul se pare ca nu voia sa renunte:
    – Este un semn din nastere, nicidecum un tatuaj!
      Pe parcursul unei ore, el mi-a vorbit despre originea semnului distinctiv. Acesta i-a adus batjocuri mai ales in timpul copilariei, cand n-a reusit sa-i convinga pe prietenii sai ca s-a nascut cu forma unui liliac impregnata pe gat.  
     La sfarsitul plimbarii am aflat ca numele sau este Leif ca al unui cunoscut indian.

Published in: on Iulie 3, 2008 at 6:22 pm  Comments (6)  

deja e 3 iulie

subiectele de la Jurnalism sunt aiuuureaa. n-ai voie sa folosesti gerunzii, figuri de stil, prea multe personaje. trebuie sa ai grija la virgule si concordanta timpurilor. nu se cer neologisme la textele argumentative. n-au nici o tangenta cu literatura. nu-i intereseaza parerea ta sau eventuale supozitii. nu ai voie sa fii omniprezent etc. etc. etc.

ultimele doua posturi si urmatoarele vor fi in general exercitii de adaptare la noile standarde. nu stiu daca voi reusi, avand in vedere ca imaginatia mea este hiper activa.

 

vacanta asta a inceput cu multe planuri, dar nu stiu cat de bine ma voi organiza mai ales cand unele evenimente se suprapun. ieeei. am fost selectionata la bestfest si voi avea o zi de voluntariat, vineri la romexpo. apoi cred ca plec la munte, nu stiu, depinde de vreme si vremuri. am invitatie pentru o zi la festival. voiam sambata la kaiser chiefs si nouvelle vague, insa din nou nu ma pot bizui pe nimic. dupa aia, intr-un final, vreau sa plec din orasul asta. imi iau rolele, cartile, castile, costumul de baie si plec.

 

Published in: on Iulie 2, 2008 at 9:09 pm  Comments (2)  

Doi indragostiti

 
     Cei doi au ocupat colturile extreme ale bancii din fata mea.
     Ea este intrigata, se observa clar dupa privirea aspra, orientata spre un punct oarecare. Intr-o rochie cu imprimeu floral, avand accesorii atent potrivite, de culoarea verde, aceasta adolescenta este in acelasi timp cocheta si plina de personalitate.
     In jurul lui domina un aer relaxat si pare ca se amuza de intreaga situatie. Camasa alba cu care era imbracat si parul abia tuns ii confera un aspect ingrijit. Baiatul s-a murdarit de inghetata pe nas. Ochii ii sunt hipnotizati de acea prezenta feminina aflata atat de aproape.
     El se ofera timid sa cumpere servetele pentru amandoi si imediat cum pleca, ea incepe sa rada copilareste. La intoarcere, indragostitul incearca sa o impace pe prietena lui nehotarata care, intr-un final, cedeaza sub influenta tonului curtenitor si a contactului vizual extrem de activ.
     Fata isi sterge ochelarii cu un material special si isi aranjeaza parul brunet prins cu betisoare chinezesti. Apoi se indreapta amandoi cu mainile impreunate spre statia de tramvai.
Published in: on Iulie 2, 2008 at 8:52 pm  Lasă un comentariu  

Asteptand trenul

 

     Trebuie sa fie inconstient, neatent, grabit, stresat sau de-a dreptul nebun cel care isi lasa un obiect atat de costisitor pe una dintre ordinarele banci ale salii de asteptare din Gara de Nord. Sunt multi cersetori si talhari care pot fi capabili sa initieze actiuni periculoase pentru a intra in posesia unui laptop. Pana cand aerianul va veni sa-si recupereze comoara, eu voi avea grija sa nu dispara.

     Oamenii din jurul meu sunt toti dintr-un teatru de papusi, au diferite sisteme de functionare si piese vestimentare facute din petice culese cu staruinta de la fabrica de confectii. Marionete sarace si fara expresie, urmand acelasi fir natativ cu teama de a visa spre lucruri duse la superlativ. Un grup de baieti rebeli se indreapta cu entuziasm spre peron cu chitarile in spate. Alaturi, fetele zburda cu veselie, tinere si frumoase in rochiile de in, cu flori de camp stranse in buchete mici. Ei sunt intr-adevar minunati. Le-as oferi caramele si un ceai rece cu aroma de cirese pentru spiritul boem.

     Trece o vreme fara ca vreun domn elegant, cu servieta sa vina pentru revendicarea victorioasa. Curiozitatea sau poate altceva inefabil ma indeamna insistent sa deschid laptop-ul, sa patrund in intimitatea proprietarului. Nu observa nimeni. Usor…Acum!

     “Draga mea Sofi, iarta-ma! Ma port stupid cu tine, desi tu meriti mai mult decat jocurile mele puerile cu care te-am suparat asa de rau! Stiu ca vei putea sa ma ierti, tu ai puteri magice!”

     Aaah! Prietenul meu este nebunul.

Published in: on Iulie 2, 2008 at 12:10 pm  Comments (2)