Elvis Presley

Elvis- The last concert/ m-a marcat/

Robbie Williams- My way/ deosebit acest Robbie/ superba interpretare/

 

 

Anunțuri
Published in: on Mai 11, 2008 at 2:59 pm  Lasă un comentariu  

Libertatea

 

     Nimic nu impune atatea obligatii ca libertatea.

     Aceasta constatare este adevarata, exemplul cel mai elocvent fiind observat in randul tinerilor tot mai echivoci si pervertiti de ganduri impudice. Inceperea vietii sexuale este un pas important in viata unui cuplu, insa trebuie facut cand ai o maturitate spirituala adecvata si un corp pregatit pentru asta. Tinerii se hazardeaza in actiuni putin cognoscibile lor, lipsa de informatie fiind in continuare un deficit la noi in tara. Libertatea si rebeliunea din perioada liceului presupun multe riscuri, iar acest lucru ar trebui sa fie un bun liant pentru sesizarea infinitelor obligatii si responsabilitati. Nu ma refer doar la calendarul urmarit pentru siguranta regularitatii menstruatiei, ci si la cele 39 de boli cu transmisie sexuala, dintre care 17 fara vindecare. S-a descoperit un virus care se transmite de 10 ori mai repede decat sida, prezervativul avand 29% sanse de a fi inutil. Sunt doar cateva informatii aditionale si nu ma astept sa schimb ceva prin spiritul meu retrograd; sunt destui oameni meschini care refuza in mod oprobriu aceasta expunere breviara.

     In cele din urma, precizez ca fiecare isi ingradeste libertatea in functie de nevoile sale personale, fizice si psihice.

Published in: on Mai 11, 2008 at 2:38 pm  Lasă un comentariu  

“Exuvii” de Simona Popescu

    

     Nu stiu sa fac recenzii, chestii, treistii. Daca sunt chiar sincera, nu mai stiu deloc sa tastez, sa vorbesc, ce sa fac, cum sa ma port. Acum ma schimb (zau, de cand va spun ca cineva face voodoo pi mini), ma transform in ceva abstract, ma simt ca o nota muzicala (si cum se simt notele muzicale?), pare-mi-se ca norii gri inchis, compacti, fara forme spectaculoase ma deprima. Dar nu despre starile mele viscerale este postul…

     Acum ceva timp, cand inca mai era zapada pe bulevardul Elisabeta, am mers cu Tania la o prajitura cu glazura de ciocolata beton de mi s-a strambat lingurita cand am incercat sa mananc. Acolo mi-a aratat un pasaj din cartea Simonei Popescu despre care aveam sa aflu ulterior ca inca mai traieste si preda la Litere. Mi-a placut si am imprumutat-o de la biblio. Trecuse o luna jumatate pana sa ma hotarasc a o citi, dar vad bine ca am inceput-o la momentul potrivit, ca romanele isi aleg cititorii si nu invers.

     Este o scriitura autobiografica absolut geniala despre o simona fara varsta. Cum spune Holden in “De veghe in lanul de secara”, este genul de autoare careia ai vrea sa-i dai un telefon dupa ce o citesti, caci nu-i nevoie decat sa urmaresti atent randurile pana cand literele devin purici ca sa observi ca este o femeie-copil pura, fara fandoseli literare. Pe ultima coperta Emil Brumaru spune “Citesc o carte despre mine! Nu-s original.” si tind sa-i dau dreptate, fiindca exista atatea imagini care iti trezesc amintiri din propria copilarie si nu numai. Este genul de opera pe care n-ai vrea s-o termini niciodata.

“Am 16 ani. Citesc. Imi plac mai mult cartile decat oamenii. Ele – cele adevarate – nu vor sa te convinga de nimic, nu vor sa aiba “dreptate”. Asculti vocile cartilor. Daca nu se potrivesc cu vocea ta interioara, le-nschizi. Si nimeni nu se supara pe tine.”

Published in: on Mai 4, 2008 at 2:04 pm  Comments (1)  

Negustorii de iluzii

 

     Lumea nu se invarte decat in jurul negustorilor de iluzii.

 

     Cine sunt acesti negustori? Politicieni, ziaristi, staruri de cinema, cel care face portrete in carbune pe aleea din Cismigiu, tinerii poeti ai generatiei noastre, copiii care inalta un zmeu pe malul marii sau benzile desenate?

     Cert este ca exista cai revelatoare ale acestor iluzii fara de care nu putem trai. Luand in considerare faptul ca singura certitudine pe care o avem este ca fiecare om moare candva, viitorul ramanand ambiguu, inchipuirile interpun nevoia de a cunoaste ceea ce urmeaza si imaginatia. Exact ca atunci cand nu cunosti o persoana si mintea ta devine omnipotenta, construind un caracter prozelit la propriile standarde.

     De multe ori, diversiunea ne acapareaza intreaga atentie, dorinta de a controla fiecare actiune viitoare, fiecare grimasa ori cuvant, pare a se centraliza. Insa timpul furinbund si impasibil ajunge sa ne dirijeze gandurile, iar atunci apar alte coordonate, antinomii, dezamagiri.

     Eu cred ca oamenii graviteaza in jurul unor miraje adesea frapante, se hranesc cu ele dintotdeauna.

Published in: on Mai 4, 2008 at 12:07 pm  Lasă un comentariu