Scrisorile din necunoscut
şi-au schimbat caligrafia-mi dragă/
destinatarul a plecat în călătorie
fără să-mi returneze scoicile/ rămas bun
mi-a spus pe vapor/
au cântat viorile.
vântul gâdilă ramurile dudului/
frunzele prind glas/ înfiorându-se
sub mine/ iau foc
cearceafurile/ patul întreg/ fereastra/ luna
mi-e fotograf/ pe veci
se pierd culorile şi melcii de mare.
noaptea se va transfigura
într-o cetate imensă/ atunci când
soldaţi metalici îmi vor sfârteca
viscerele/ nu există
îndurare în cetate/ e stupid să crezi
că vei fi cruţat de chinuri sau
încoronat în faţa norodului/
crescându-ţi vanitatea la final.
nu vreau candele/
prefer drumul până acolo unde
nu mai e nimic
decât prăpăstii şi culmi/ înalte
se văd gândurile celor
care au/ insomnii şi amintiri sepia.
imi plac mai mult strofele 3 si 4 insa la amandoua as schimba ceva
“sfarteca viscerele” as inlocui cu “despica intestinele” viscere e un termen putin cam pretentios si mi se pare ca strica “chi-ul” poezie la fel cum de altfel o face ultimul cuvant al poeziei: “sepia”. se poate si fara el. “amintiri si insomnii” e suficient.
in rest numai de bine
imi place cum suna “viscere”/ “visceral”
)) poate ca este pretentios, dar cred ca tine de gusturi 
)
acel “sepia” nu este intamplator. poezia este circulara, iar strofele depind una de cealalta.
salutari