Lumea nu se invarte decat in jurul negustorilor de iluzii.
Cine sunt acesti negustori? Politicieni, ziaristi, staruri de cinema, cel care face portrete in carbune pe aleea din Cismigiu, tinerii poeti ai generatiei noastre, copiii care inalta un zmeu pe malul marii sau benzile desenate?
Cert este ca exista cai revelatoare ale acestor iluzii fara de care nu putem trai. Luand in considerare faptul ca singura certitudine pe care o avem este ca fiecare om moare candva, viitorul ramanand ambiguu, inchipuirile interpun nevoia de a cunoaste ceea ce urmeaza si imaginatia. Exact ca atunci cand nu cunosti o persoana si mintea ta devine omnipotenta, construind un caracter prozelit la propriile standarde.
De multe ori, diversiunea ne acapareaza intreaga atentie, dorinta de a controla fiecare actiune viitoare, fiecare grimasa ori cuvant, pare a se centraliza. Insa timpul furinbund si impasibil ajunge sa ne dirijeze gandurile, iar atunci apar alte coordonate, antinomii, dezamagiri.
Eu cred ca oamenii graviteaza in jurul unor miraje adesea frapante, se hranesc cu ele dintotdeauna.
