Ziceti voi ca nu seamana cu Taniaa!!! <3 iubiii`te!
Friday, April 25, 2008
a fost o zi ciudata (!) si frumoasa.
dimineata. cumparaturi, agitatie, nervi, tipete, masinarii stricate, claxoane. era sa mor, dar trecem peste (pe bune, chiar pe trecerea de pietoni). am mancat pe fuga si am plecat (tot pe fuga). universitate-unirii-romana (meli melo, iepuras, astea). herastrau. banca intre doua cosuri de gunoi, rideri in stanga, liniste in dreapta, soare peste mine, cartea Simonei Popescu chiar in fata mea, desfatare. frig, plec, turul parcului, banci, umbra, lac, salcii. totul atat de bine punctat. acum sa fac o mica paranteza. ceva ciudat (!) mi se intampla: imi pare ca tot ce spun se afla intr-o carte si imi imaginez cum replicile mele curg pe filele unui roman de la editura polirom (imi place fontul pe care il folosesc, nu si copertele). bun, acum sa revin la subiectul zilei. m-am plimbat, am trecut prin skate, am luat metroul, dar nu m-am dus acasa. am coborat la eroilor si am mers tiptil pe Tacalie, apoi la Academie (insa n-am gasit Rondul) sa vad concret locurile pe care le frecventa Tinut, personajul lui Ovidiu Verdes din ‘Muzici si faze’. pe urma am luat 386/368 (habar n-am) pana la moghioros (am simtit ca trec oreee, ce trafic!). am citit ceva, m-am gandit la multe lucruri, mirosea a biserica, vinerea mare, masina goala, oglindirea mea in geamul din cabina soferului, sunt o pacatoasa. de la parc am mers pe jos si m-am uitat la oameni. atatia oameni!! oameni de tot felul. pustani pe role, un copilas pe bicicleta cu roti ajutatoare, doua tipe si un caine urias, negru, un vanzator uimit, un manelist (bine, hai sa admit: mai multi manelisti), un tip care vorbea la telefon, un barbat care isi strangea ziarele, o florareasa, un sofer de autobuz, o tiganca cu satra in urma ei, niste betivani la carciuma, un tanar cu miros de cozonac, o bunica si nepoata, adolescenti sarutandu-se la semafor, un blond, un copil razand, barbati lenevind (ceva nou? hahah), femeie cu parul alb, tanara cu rucsacul in spate (cred ca mergea la munte sau in vama. se citea asta pe fata ei), o fata cu stofa de pictorita, rockeri suparati sau copii grabindu-se spre biserica. oameni curiosi, tensionati, rai sau buni, frumosi in general, barbati cam slabi, femei cu gleznele groase. oaaameeeniiii! oameni care gresesc si oameni care iarta, oameni tristi si singuri, oameni prosti, oameni timizi, oameni neintelesi. oameni draguti si cu bun simt, oameni imbracati bine, oameni care rad pana se ineaca.
Noi doi si lumea intreaga
- Acum am sa-ti spun povestea mea.
Cand m-am nascut mama lucra la fabrica si inca de atunci mi-am dat seama ca oamenii sunt un soi de masinarii ce functioneaza pe sisteme stereotipice. Nu mi-a placut de nimeni din lumea aia din simplul motiv ca nici pe mine nu m-au agreat prea multi: eram cam verde, un verde crud, incruntata si cu patru colturi.
- Ei, nu se poate! Tu esti atat de frumoasa.
- Taci, draga, ce stii tu! Sunt grasuta, de fapt sunt chiar uriasa, dar despre altceva imi doresc sa-ti vorbesc acum, asa ca fii atent, te rog. Intr-o zi ceva s-a intamplat, o chestie atat de simpla, incat nu mi-as fi imaginat ca ar putea sa-mi schimbe viata definitiv, sa cunosc o creatura asa speciala, construita pe alt sistem, diferit de al meu, de al tuturor. Stateam plictisita sub masa mea din mercerie (caci intr-o mercerie am trait timp de multi ani), clopotelul acela infect de la intrare era singura mea distractie (canta toata ziua pe mai multe voci si spunea ca imi dedica mie piesele. ei, acum nu fi gelos!), cand un obiect imens ma ia cu forta de acolo, ma imbraca intr-un material transparent, apoi nu stiu ce a urmat. Bezna, tacere, frica. Apoi din nou lumina, haleluia! El a avut grija de mine, m-a admirat (nimeni nu mai facuse asta pana atunci), ba chiar i-a marturisit cuiva ca sunt foarte draguta.
- Era tanar?
- Aooleuu, mai lasa-ma cu gelozia ta! Nu-ti mai spun nimic.
- Scuze, scuze! Continua!
- Nu stiu ce era, nu gasesc o definitie suficient de buna sa te fac sa intelegi, nu avea varsta, nu avea nume. Era ceva nou. L-am studiat cand lucra la biroul sau. O fiinta atat de candida, avea parul incaruntit si totusi zambea copilareste, se bucura de o melodie veche difuzata la radio, de vizitele nepoatei lui, de vinul cu scrotisoara. Avea multe carti si fotografii alb-negru lipite cu scotch pe un perete. Ei, si cu toate astea era singur intr-o camaruta cu tavanul intr-o parte. Nu plangea si nici nu cerea ajutor, nu accepta sfaturile nimanui, obsedat de margele de sticla si papusi vorbitoare, se descurca singur. Am inceput sa-l cunosc si mi-e drag. De atunci stau asa, micuta si grasa, chiar la baza gatului. Acolo i-a placut lui sa ma tina, sa-i fiu aproape, sa ii vad toate stangaciile si randurile interminabile din ziare, sa aud atatea lucruri minunate.
Nimic deosebit nu s-a intamplat cu el. A inceput sa imbatraneasca, desi se impotrivea cu toata forta lui. Iar nasturii au continuat sa vorbeasca pana dimineata, istorisind fabuloase intamplari…
Saturday, April 12, 2008
m-am trezit la 07:30 fara ceas (imi pare ca cineva-mi face farmece, dar nimeni nu ma crede). l-am visat, spunandu-mi sa-i aduc o cana, pentru ca el va cumpara ci-co. zic, domne, chiar n-o avea cani acasa? in fine. merg sa ma spal rapid, apoi cafea, ceai, cola, apa, de toate. am fugit pana la liceu. eram singurii pe o arie destul de intinsa (hahah, s-o crezi tu ca ‘fraierii de la D’). da, bre, am facut doua poezioare scrise de amicul meu, Emy, cu doamna Rusu (fara stresul notelor, absentelor sau alte spaime). as fi renuntat la multe ca acele ore de romana sa nu opreasca niciodata. aceasta doamna Rusu nu e nici o cotoroanta care tipa pentru uniforma si disciplina, dimpotriva, este un om cu totul deosebit (da da, stiu, simplist mod de a caracteriza un personaj asa important pe scena teatrului Madgearu). ne-a predat lectii de viata, ne-a vorbit despre singuratate, fericire (in rate), despre soare si durerile ei, prosti si clipa de implinire totala a iubirii, despre moarte si barfa, despre timp si oameni, interpretarea viselor (hehe, aici mi-am dat seama care-i faza cu visul meu). v-as relata si voua, insa mai am trecut prin atatea azi incat mi-e teama ca acest post va fi prea preaaa lung.
am trecut pe acasa sa mananc ceva tot in fuga. pe urma, iar am plecat sa ma intalnesc con mi amiga, Tatiana Iordache (Ingrid). Ne-am plimbat putin prin magazine, dar nici una dintre noi nu era in toane emotionale prea bune asa ca ne-am asezat langa o scara (nu, nu ne-am aruncat). am vorbit, am ras, am plans. a mea Tania este un om incredibil, sensibil, iubitor de arta, zapacit, este pictorita si o foarte buna prietena.
apoi m-am dus la club. am intampinat dificultati in tramvai, am incercat sa-mi revin, fara sanse prea mari de reusita. bine ca pe drum m-am intalnit cu F. si am realizat pe bune cat de implinit te simti sa stii de oamenii (putini, foarte putini, ii numeri pe degetele de la o singura mana) care sunt langa tine, mereu aproape. vad ca exista o legatura extrem de puternica intre unii indivizi care ii tine impreuna chiar daca sunt la patru mii de kilometri departare sau se vad ‘din an in Paste’. nu stiu cum sa-i spun, nu stiu ce este, nu stiu cat dureaza, dar pare minunat. mesajul de la club a fost parca mai special de data asta si am invatat un car de lucruri.
seara am urmat drumul spre sala palatului. a fost o conferinta sustinuta de un mosulica, venit din statele unite, cu tema ‘sex: adevar si mit’. imi place de gagiu’. inteligent, documentat, amuzant, un bun orator. a avut si un translator fenomenal (am ras cu pofta sa vad cum ii imita toate gesturile: Josh se ridica de pe scaun si mimeaza un scafandru, translatorul se imbraca si el in costum pentru viitoarea scufundare). acest tip a atins multe subiecte in prelegerea sa de doua ore. au fost lucruri pe care le stiam, altele necunoscute mie referitoare la bolile cu trasmisie sexuala. ce am remarcat, printre multe altele, a fost diferenta pe care o face el intre ceea ce gandim si ceea ce simtem. dragostea este o decizie si se defineste prin hranire si protectie, ea poate fi controlata, dar emotiile si trairile nu. sau faptul ca organul genital este creierul. intr-un final a urmat concertul proconsul unde m-am zbenguit pana la epuizare cu Taniaaa.
cand am ajuns acasa a urmat discutia cu mama, un fel de cronica interminabila. ce frumos este sa ai o relatia buna cu mama ta. in fond, ea iti este cea mai draga prietena.
vrei concluzie?
sunt fericita ca traiesc si ca fac greseli de exprimare.
lav, lav, ol iu nid iz lav
nopti nedormite. acadele. framantari. bucurie. termos. frica. libertate. ceva mai mult decat atractie fizica. telepatie, poate. rabdare, multa rabdare. emotii. greseli. muzici. impedimente. ciocolata calda. fluturi in stomac. replici. cel mai clar: prieteni.
bre, cum ne complicam viata.
te iubesc. toata lumea iubeste.
eu nu prea inteleg faza asta cu iubitul (nu iubitul meu, bre). de fapt, cred ca o inteleg prea bine, insa mi se pare stupid sa vorbesc despre ea. pentru ce atatea cuvinte cand dragostea este ceva ‘care pluteste-n aer’ (sau, ma rog, se poate transforma in ceva material daca implicatul detine o suprafata de teren in pipera sau d-astea)? eeei, nu mai spune: nu se stie ce ne rezerva viitorul si trebuie sa carpediem, caci viata este o lunga calatorie cu tot soiul de obstacole, iar iubirea ‘o floricica pe campii’ (am dat peste oracole si ‘jurnale intime’. so, pe cine iubiti si de ce?).
nu stiu, bre. atunci cand ai acel sentiment, te cam pierzi.
