we are alive.
Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
(Nichita Stanescu)
Eu sunt arhitectul propriului meu destin.
Acesta chestiune este discutabila, insa tind sa cred ca farmecul imprevizibilului ne domina existenta.
Se spune adesea ca Dumnezeu ne cunoaste viitorul si intreaga activitate, dar nu este garantat acest lucru. Interventia divinitatii in viata cotidiana este transparenta, nu exista nimic testimonial pentru a vedea implicarea in profan.
Exista o alta presupunere conform careia se intalnesc suflete pereche, prin predestinare sau providenta cereasca, dar multi oameni trateaza acest subiect cu placitudine. De altfel, este destul de anevoios sa te ancorezi de o credinta si sa-i ramai leal, luand in considerare ca factorii din mediul extern sunt de o vasta diversitate.
Pentru a aborda mai usor aceasta tema cu veleitati consistente, ma gandesc ca prezentul devine trecut fara sa simtim sciziunea, chiar daca blestamam timpul nefast. Nu avem siguranta zilei de maine. Toate sperantele devin amintiri, cuvintele raman totusi neschimbate. Nu avem capacitatea de a face incursiuni in viitor. In schimb, putem sa visam, sa transformam viata intr-un minunat film cu clipe magice si personaje exemplare, bucurandu-ne de puterea imaginatiei. Realitatea se supune noilor reglementari, iar evadarea din rutina, prin crearea propriului univers, este un tratament.
Nu suntem instruiti pentru a pune in scena o viata de om, traiectoria pe care o urmam penduleaza intre succese si esecuri inevitabile.
pe colt
cafeneua
in dreapta
un prunc a cazut de pe a sa bicicleta
papionul i s-a strambat, palaria si-a pierdut-o pe drum
ingradit de spitele rotii,
plange resemnat pe marginea trotoarului
departe
rochita ei s-a murdarit de inghetata
prinse intr-o paglica rosie, buclele-i se joaca
animate de un vant frivol
pe scena
doar clapele pianului
si un tanar chipes
acasa
multa iubire, dor de tata
si un cantec
in parc
doi batrani se tin de mana
fara prea multe ganduri glisante
sau alte nerozii
langa mine
esti tu.
| Background information | |
|---|---|
| Birth name | Robert Nesta Marley |
| Born | February 6, 1945 Nine Mile, Saint Ann, Jamaica |
| Died | May 11, 1981 (aged 36) Miami, Florida, United States |
| Genre(s) | Reggae, Ska, Rocksteady |
| Occupation(s) | Singer-Songwriter, Guitarist |
| Instrument(s) | Vocals, Guitar, Percussion |
| Years active | 1962 – 1981 |
63 de ani de la nasterea lui Bob Marley!
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
(Lucian Blaga)
* Ai carte, ai patru ochi. *
Ne place sa citim. Da, oamenii chiar citesc oricand, oriunde multe minuni. Reviste de tot felul si carti de supermarket (vezi Paulo Coelho. M-am convins de caracterul comercial pe care il au cartile lui). Pustoaicele cool din centru citesc “Blonde de milioane” (care nu suna bine din start, observand cacofonia evidenta din titlu). Mai sunt altii care citesc carti groase, vechi asemeni “Crima si pedeapsa” de Dostoievski sau “Rosu si negru” de Stendhal. Am intalnit un tanar care citea Biblia in metrou. Dar de ce intre statiile unui vierme urias unde atentia ne este distrasa de atatea rasuflari greoaie, de rugaciunile pe care cersetorii le spun in locul nostru, de manelele puse la telefoane aurii? Las asta pe seama unei grabe alaturi de care ne ducem zilele tot mai scurte.
Imi place sa citesc. Am terminat “Dragostea in vremea holerei” de Marquez, dar si “11 minute” de Coelho. Mi-e tare simpatic acest Cartarescu al nostru, dar si Mihail Sebastian sau Lucian Blaga. Avem scriitori importanti ca Eliade sau Preda, Eminescu sau Nichita Stanescu. Recunosc ca sunt fana seriei “Pantalonii calatori” de Ann Brashares, dar mi-a placut si Kafka.
Eu cred ca este necesar sa citesti in doze mari si variate ca sa descoperi ce iti place mai mult, sa-ti conturezi gusturile, sa-ti ridici nivelul culturii. Acest lucru este valabil si in muzica sau cinematografie.
Nu toti oamenii sunt nascuti in aceeasi zi. Suntem egali, dar diferiti.
Albi, negrii, in patratele chiar. ADN personalizat. Ochi de toate culorile si marimile; nasul, parul, mainile, urechile sunt dintr-o gama extrem de diversificata. Analog pentru caracterul nostru. Ne nastem si inca din maternitate suntem etichetati “Oh, Doamne, ce mai seamana cu taica-su” Si cum e taica-su? Gras, cu chelie, ii plac meciurile de fotbal si berea bruna. Ne putem detasa de acest lucru? Amprentele sa fie solutia? Vocea sau mersul pe strada? Not really.
As spune ca atitudinea noastra fata de anumite probleme, reactiile in situatii speciale. Mesajul pe care vrem sa-l transmitem posteritatii, scopul nostru in viata (cliseu, dar trebuie sa existe o menire care necesita cautare si truda, altfel ne vor ramane numele scrise la Evidenta populatiei si nimic mai mult). Modul in care valorificam lucrurile marunte pe care ceilalti le ignora. Apropierea de termenul om (OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat)?